Karate-dō (japoneză 空手道) este o artă marțială originară din Japonia, introdusă în această țară (și ulterior în lume) din Okinawa, în anul 1922.
În limba japoneză:
kara (空) înseamnă „gol”,
te (手) înseamnă „mână”,
dō (道) înseamnă „cale”.
Astfel, „karate-dō” se traduce prin „calea mâinii goale”.
În karate se folosesc lovituri cu mâinile, coatele, palmele, picioarele și genunchii, precum și tehnici de blocaj, secerări, prize și proiectări, fiind considerat un stil extern de luptă.
Practicantul de karate se numește karateka (kara-te ka). În funcție de nivelul de pregătire, evaluat prin examen, se acordă grade:
gradele inferioare, numite kyu (descrescător, de la 10 la 1),
gradele superioare, numite dan (crescător, de la 1 la 10).
Termenul „Jissen” (実践) se traduce prin „real” sau „a pune în practică”, iar „Karate” (空手) înseamnă „lupta cu mâna goală”. Împreună, aceste cuvinte definesc un stil de autoapărare fără arme, în care tehnicile și combinațiile utilizate pot fi aplicate eficient într-o confruntare reală, inclusiv pe stradă.
Jissen Karate (実践空手) este un stil derivat din Ashihara Karate (芦原空手), un curent japonez modern al artelor marțiale.
„Cunoaște-te mai întâi pe tine, pentru a-i cunoaște pe alții.„
